... inima isi are memoria ei

... si pana si bluza albastru-deschis, atat de murdara deja de cati or fi purtat-o intre timp e tot acolo, in al doilea cui din stanga, de parca tot peisajul ar fi ramas neatins de timp...si buturuga noduroasa.. si ea isi are acelasi loc, la mal de lac... si pana si eu reintoarsa in acele locuri sunt tot aceeasi, ma deplasez liniar in timp... si doar inainte...
azi mi-e dor si atat. rau de tot.

turn the page

... si las in urma tot, cu t mare, la fel de mare ca t-ul pe care l-as da pentru....o melodie... las in urma orasul asta infect, plin de praf cu aleile sale lungi si copacii aliniati atat de perfect incat imi dau o senzatie ciudata de claustrofobie. las in urma drumul atat de cunoscut de aici si pana acolo, drum pe care il parcurg la nesfarsit, ... e asa de obositor...dar totusi e 'acasa'... si iau cu mine unica fiinta pentru care stiu ca oricand, orice s-ar intampla reprezint totul.. si in fond numai asta conteaza...si caietul mare si negru... e o alternativa satisfacatoare la lipsa goagalului... animale sociale, cu o nevoie de socializare devenita fobie... merit o pauza, una in care nu as vrea decat sa ma regasesc. atat. mi-e asa de dor...
iris.. goo goo dolls... sunt sadica, nu ma mai supot... nu mai vreau sa stau atarnata de un fir de net asteptand imposibilul... and you bleed just to know you're alive....

zaharul si efectele lui secundare

...cuprind cu bratele lucruri nefiresti, cuprind linistea si in fundal rasuna Placebo.... Black eyed....tin atat de aproape ca nu cumva sa scape...respir rar, sacadat... si totusi, vad doar privirea de la capatul zidului galben, aceeasi privire, aceeasi ochi, la fel de goi...anii nici nu ii mai numar, ar fi mult prea sadic!
...am inca in geanta 2 pliculete sifonate de zahar... albastre... din ce in ce mai sterse...la ce le mai pastrez oare?! memoria omului e un lucru straniu. mult prea straniu!!! am dat azi de ele cautand cheile...si inca o data o clipa de moment zero.
vorbeam de trecutul dincolo.. ca de data asta sa poti trece dincolo...ei bine, 'dincolo' nu exista... sau cel putin nu in formula asta. suntem doar eu, tu si golul. care iti apartine, intru-totul. si nimic sau nimeni niciodata nu va putea schimba asta, because people don't change ... never ever. punct
si tocmai de aia mi-e si asa drag...