nu..totusi nu cred ca vreau sa vii, sa revii, pentru ca oricand si oricum te-ai intoarce, tot la ea vii, pentru ca orice as spune, tot ea e cea pe care o vrei auzita, pentru ca oricat de dor mi-ar fi, tot ea e cea al carei dor ii duci dorul... desi am, am o gramada, cat sa umple toate punctele si golurile, dar degeaba... e al meu si mi-l tin mie si numai mie.
de ce nu-ti scriu? simplu... sa-ti scriu ca sa ce? ca sa mai umplu o particica din golul asta mare si negru al tau, ca sa mai zici ca a trecut o zi?..nu...
te-as sterge..cu un burete mare din toate locurile in care ai reusit sa te cuibaresti atat de bine de-a lungul anilor.. te-as sterge din vara, din ierni, din texte, din alb, din gol, din randuri, de printre randuri, din minte..numai din suflet nu..acolo am sa te pastrez viu mereu... stii?! sufletul.. e locul acela in care e cald..e locul acela in care ma simt acasa... e locul acela in care oricat as vrea sa ma indes nu incap. nu incap si punct.
joi, 29 decembrie 2011
sâmbătă, 26 noiembrie 2011
marți, 8 noiembrie 2011
despre viata si modul ei ciudat de a se intampla
noiembrie. frig. seara tarziu. 'am nevoie de poze pt maine la gradi' . 'bine ca nu imi zici la miezul noptii....' google. poze ... search. cauta in imagini. un blog . niste poze. un link. un site literar. un fior rece pe sira spinarii. un mail. sec. la care nu as fi crezut vreodata ca mi se va raspunde... trec mai bine de 2 ore juma si eu inca citesc. recitesc.. parca ar fi fost ieri si nu acum.... mult timp. reply. impart ganduri. mi-e somn si am un gol asa de mare in stomac, incat oricum nu cred ca as putea adormi. cel putin nu azi. dimineata. confuzie totala. golul persista. parca ar fi o reclama proasta la wella. o sa treaca. imi zic. desi stiu ca incerc doar sa ma mint singura. impart. ganduri, idei, sentimente, goluri., si un fir de net. multumesc. vietii, ca se intampla asa de ciudat, si tie, si prietenului cu blogul si celor de la yahoo ca inca nu m-au dat in judecata pentru cat spatiu le ocup pe server. si mai ales tie. ca esti
sâmbătă, 27 august 2011
... inima isi are memoria ei
... si pana si bluza albastru-deschis, atat de murdara deja de cati or fi purtat-o intre timp e tot acolo, in al doilea cui din stanga, de parca tot peisajul ar fi ramas neatins de timp...si buturuga noduroasa.. si ea isi are acelasi loc, la mal de lac... si pana si eu reintoarsa in acele locuri sunt tot aceeasi, ma deplasez liniar in timp... si doar inainte...
azi mi-e dor si atat. rau de tot.
azi mi-e dor si atat. rau de tot.
luni, 8 august 2011
turn the page
... si las in urma tot, cu t mare, la fel de mare ca t-ul pe care l-as da pentru....o melodie... las in urma orasul asta infect, plin de praf cu aleile sale lungi si copacii aliniati atat de perfect incat imi dau o senzatie ciudata de claustrofobie. las in urma drumul atat de cunoscut de aici si pana acolo, drum pe care il parcurg la nesfarsit, ... e asa de obositor...dar totusi e 'acasa'... si iau cu mine unica fiinta pentru care stiu ca oricand, orice s-ar intampla reprezint totul.. si in fond numai asta conteaza...si caietul mare si negru... e o alternativa satisfacatoare la lipsa goagalului... animale sociale, cu o nevoie de socializare devenita fobie... merit o pauza, una in care nu as vrea decat sa ma regasesc. atat. mi-e asa de dor...
iris.. goo goo dolls... sunt sadica, nu ma mai supot... nu mai vreau sa stau atarnata de un fir de net asteptand imposibilul... and you bleed just to know you're alive....
iris.. goo goo dolls... sunt sadica, nu ma mai supot... nu mai vreau sa stau atarnata de un fir de net asteptand imposibilul... and you bleed just to know you're alive....
joi, 4 august 2011
zaharul si efectele lui secundare
...cuprind cu bratele lucruri nefiresti, cuprind linistea si in fundal rasuna Placebo.... Black eyed....tin atat de aproape ca nu cumva sa scape...respir rar, sacadat... si totusi, vad doar privirea de la capatul zidului galben, aceeasi privire, aceeasi ochi, la fel de goi...anii nici nu ii mai numar, ar fi mult prea sadic!
...am inca in geanta 2 pliculete sifonate de zahar... albastre... din ce in ce mai sterse...la ce le mai pastrez oare?! memoria omului e un lucru straniu. mult prea straniu!!! am dat azi de ele cautand cheile...si inca o data o clipa de moment zero.
vorbeam de trecutul dincolo.. ca de data asta sa poti trece dincolo...ei bine, 'dincolo' nu exista... sau cel putin nu in formula asta. suntem doar eu, tu si golul. care iti apartine, intru-totul. si nimic sau nimeni niciodata nu va putea schimba asta, because people don't change ... never ever. punct
si tocmai de aia mi-e si asa drag...
...am inca in geanta 2 pliculete sifonate de zahar... albastre... din ce in ce mai sterse...la ce le mai pastrez oare?! memoria omului e un lucru straniu. mult prea straniu!!! am dat azi de ele cautand cheile...si inca o data o clipa de moment zero.
vorbeam de trecutul dincolo.. ca de data asta sa poti trece dincolo...ei bine, 'dincolo' nu exista... sau cel putin nu in formula asta. suntem doar eu, tu si golul. care iti apartine, intru-totul. si nimic sau nimeni niciodata nu va putea schimba asta, because people don't change ... never ever. punct
si tocmai de aia mi-e si asa drag...
sâmbătă, 23 iulie 2011
amr.. atat de mult...
... si am facut de toate in ultimul timp...am colindat in lung si-n lat cautand habar n-am ce, mi-am cautat momentele de liniste in sute de imagini in culori cat mai vii colorate, doar doar vor putea acoperi albul care persista...am ajuns sa fiu timp... nu sa exist in el... am invatat sa tip in culori... degeaba.. daca nu ai invatat sa-mi intelegi tacerea nici nu cred ca ar avea vreun rost sa ma chinui sa incep sa vorbesc... cuvinte.. pt ce??!! atat de inconjurata de oameni si totusi...
mi-e dor de o bere bauta in liniste pe o buturuga noduroasa, de liniste... linistea dinaintea furtunii.. furtuna ce nu poate decat salva... suflete pierdute...si de mirosul apei in august, si de ochii tai goi, si de soarele de pe zidul din dreapta... el sigur inca zambeste....si mai ales de mine, eu care cautam intr-una alt si alt decor... ei bine, nu-l mai caut... il stiu, il cunosc, atat de bine si totusi e mult prea bizar... m-am oprit in el. punct.
mi-e dor de o bere bauta in liniste pe o buturuga noduroasa, de liniste... linistea dinaintea furtunii.. furtuna ce nu poate decat salva... suflete pierdute...si de mirosul apei in august, si de ochii tai goi, si de soarele de pe zidul din dreapta... el sigur inca zambeste....si mai ales de mine, eu care cautam intr-una alt si alt decor... ei bine, nu-l mai caut... il stiu, il cunosc, atat de bine si totusi e mult prea bizar... m-am oprit in el. punct.
joi, 7 iulie 2011
si pentru asta cred ca ma urasc cel mai mult
...diminetile mi le incep la fel... cana mare cu hannah montana si cafeaua aburinda..si o constientizare ciudata a prezentei in cerculete mici si galbene.. cu cat mai galbene cu atat mai 'aproape'.. a new day, another night.
imi lipsesti intr-un mod bizar.. nu as putea sa-l descriu..e pe termen lung, dovada sunt anii care au trecut, trec si vor trece probabil.. si sunt deja atat de multi!..oricat de ciclica ar fi pauza dintre respiratii, e mereu aceeasi, cu acelasi nod in gat...
imi lipsesti intr-un mod bizar.. nu as putea sa-l descriu..e pe termen lung, dovada sunt anii care au trecut, trec si vor trece probabil.. si sunt deja atat de multi!..oricat de ciclica ar fi pauza dintre respiratii, e mereu aceeasi, cu acelasi nod in gat...
joi, 30 iunie 2011
luni, 27 iunie 2011
...and never look back
...imi numaram pasii, trebuie sa fi fost vreo zece, si inaintam... pasi marunti, apasati si o stare de plutire.imi auzeam gandurile, urlau la mine.. numai sa nu te intorci, ai sa bocesti ca ultima.. hai, mai ai 4 si ai ajuns... nu poate fi atat de greu. de parca ei ar stii. am intrat, am trantit usa.. si se intampla... e ok.. azi ai voie. si as fi avut atatea de zis... dar nu, pt ce?!
umblu pe stada si uneori ma invadeaza pasaje... si eu numar pasi, si iar se intampla, iar si iar...
a fost o zi extrem de calda, merit o baie.. nici o sansa sa ma inec... inot mult prea bine...
umblu pe stada si uneori ma invadeaza pasaje... si eu numar pasi, si iar se intampla, iar si iar...
a fost o zi extrem de calda, merit o baie.. nici o sansa sa ma inec... inot mult prea bine...
vineri, 24 iunie 2011
din amintiri mai azi ca orice ieri - 15.11.2010
ok, n-am sters nimic...
nici macar nu stiu daca vreau sa trimit asta, dar ti le trimit...
fixul de la birou... doar cu el ma pot amagi....stai linistit nu am fost si nu voi fi niciodata stilul care da emotii, locul si rolul au fost si sunt bine intelese si stiute, doar cu acceptarea mai trebuie sa lucrez putin...
intrebai candva la ce ma astept acum sau ce vreau, si am raspuns instinctiv 'nimic' , cum ai zis chiar tu, nu vreau nimic, dar stiu ca imi doresc prea multe...mult prea multe...
as vrea sa pot sa devin prietenul tau, prietenul tau de suflet, acea persoana pe care o vei lasa sa vada si in spatele aparentelor, acea persoana despre care stii ca va fi mereu aici sa te asculte, sa te inteleaga, umarul pe care oricand iti poti odihni oboseala, gandurile, sperantele, amagirile...si visele....
vorbeam mai demult de suflet, cum putem stii ca exista daca nimeni niciodata nu l-a vazut sau simtit,.. stiu doar ca sufletul meu e acel loc in care se intra cu greu, dar odata intrat nu se mai iese niciodata....si mi-e greu sa recunosc faptul ca tu mi-ai intrat la suflet de mult.... din vremurile in care eram o pustoaica si nu aveam habar pe lume traiesc si ce vreau de la ea.... nu ca acum as avea....
incep sa ma deprim tot mai mult scriind.....de fapt recitind cele scrise....
uneori as vrea sa te tin in brate, doar asa ... sa te simt aproape, imi place mirosul de 'nu eu' , tanjesc dupa el, dupa tine, dupa ochii tai goi.....vreau departe in lume....deja suna prea patetic, ar trebui sa ma opresc aici...
ganduri nefiltrate asternute pe o foaie virtuala, nu am habar de ce le scriu, dar simt nevoia sa ma descarc.....simt nevoia sa scriu....lucru pe care nu l-am mai facut de mult
daca as reusi macar un sfert din toate astea sa le si exprim as fi tare fericita, dar de obicei in prezenta ta nu mai reactionez, ajung mereu in punctul in care cuvintele tac, desi as vrea cu incapatanare sa pot sa le dau drumul... doar ca nu iese niciodata... mi-e frica, pentru ca nu pot preconiza reactia, ... asa ca tac...
simt un gol atat de mare in mine, incat nu am idee cu ce as putea sa-l umplu.... caut alternative, dar nu vor sa vina, e toamna iar... a trecut deja aprope un an de cand te-am regasit, ciudat e faptul ca si acum, cand imi amintesc, simt acelasi gol in stomac, a fost un lucru bizar , cel mai bizar care mi s-a intamplat pana acum, .... nu credeam vreodata ca am sa te mai intalnesc decat in treacat, nu as fi indraznit sa sper vreodata....doar atat stiu si am stiut mereu, ca daca voi avea vreodata ocazia nu o voi lasa sa treaca pe langa mine...imi eram datoare pentru ca sufletul meu sa-si gaseasca linistea..... ce ma sperie e doar faptul ca te-am gasit necautandu-te.... sorta zic unii, coincidenta altii, eu as numi-o ....voia timpului....
miroase a toamna, miroase a frig si iarna, miroase a nostalgie, stii.... mereu te-am asociat cu iarna, ... si acusi vine zapada, de un alb imaculat, o liniste impenetrabila si o frumusete care doare....
zi-mi sa ma duc si am sa dispar, dar zi-o tu, te rog, caci eu nicidata nu voi putea, nu vreau...nu vreau sa tulbur existenta nimanui, nu vreau sa deranjez, nu vreau sa fiu in plus, vreau doar sa ma lasi sa-ti fiu aproape, atat cat se poate.. si asta pentru totdeauna...dar stiu ca vreau imposibilul....
imi asum orice pe lumea asta , absolut orice... doar cioburile nu voi putea sa mi le asum, cioburile dor mult prea tare....poate alta din mine va reusi cand va fi momentul....dar la acel moment nu vreau sa ma gandesc, si de fiecare data cand imi strafulgera ganduri prin minte, incerc sa fug de ele, sa nu le dau curs........
adorm seara uneori cu gandul la tine, si ma gandesc.... oare uneori macar, gandurile noastre se intalnesc la jumatatea drumului sau nu? dar nu am de unde stii....
recitesc uneori sapte pagini scrise matunt si inclinat, intr-un moment de ratacire probabil, si ma bucur ca m-ai lasat sa iau parte la ele, la gandurile tale, iti multumesc ca m-ai lasat sa citesc dincolo de tine...
uneori simt nevoia sa plang, cred ca mi-ar face bine, descarcare emotionala... doar ca lacrimile nu vin nicicum.... coboara in locul in care s-a cuibarit senzatia de' doare'... si asa as vrea sa plang...in hohote....sa tip, sa urlu.......sa pot fi eu in orice imprejurare, dar nu se poate cand lumea cu 'must do' constrange continuu...
incercam sa-si explic senzatia de a fi in elementul sau, pe mail evident... ca altfel nu cred ca as putea... e o senzatie de bine, de cald, de lipsa a oricaror nevoi, de ratacire si uitare de sine atunci cand esti in preajma mea... e o senzatie care imi face tare bine, doar ca acele momente sunt rare si scurte, dar incerc sa le gust din plin....
stau si ma tot intreb de ce astern acestea pe hartie, stiu ca probabil nu voi trimite acest mail niciodata... m-ai cunoaste si mai mult, si nu cred ca vrei asta, ai patrunde adanc in gandurile mele, si e asa mare ecou acolo....cred ca te-as obosi cu ele.....
imi amintesc acum niste versuri ale tale, si te citez, cu acordul autorului sper....'va fi mereu o nopate si totu-n ea feeric, mereu pastreaz-o vie, nicicand sa n-o pierzi'.... asa fac, asa voi face.... la care as mai adauga citatul meu de suflet...din splendor in the grass-'though nothing can bring back the hour of splendor in the grass, the glory of a flower, we will grive not, rather find strenght in what remains behind'...in cioburi...in clipe....in dorinte...in vise...
drag mai mi-e de tine......
intrebai candva la ce ma astept acum sau ce vreau, si am raspuns instinctiv 'nimic' , cum ai zis chiar tu, nu vreau nimic, dar stiu ca imi doresc prea multe...mult prea multe...
as vrea sa pot sa devin prietenul tau, prietenul tau de suflet, acea persoana pe care o vei lasa sa vada si in spatele aparentelor, acea persoana despre care stii ca va fi mereu aici sa te asculte, sa te inteleaga, umarul pe care oricand iti poti odihni oboseala, gandurile, sperantele, amagirile...si visele....
vorbeam mai demult de suflet, cum putem stii ca exista daca nimeni niciodata nu l-a vazut sau simtit,.. stiu doar ca sufletul meu e acel loc in care se intra cu greu, dar odata intrat nu se mai iese niciodata....si mi-e greu sa recunosc faptul ca tu mi-ai intrat la suflet de mult.... din vremurile in care eram o pustoaica si nu aveam habar pe lume traiesc si ce vreau de la ea.... nu ca acum as avea....
incep sa ma deprim tot mai mult scriind.....de fapt recitind cele scrise....
uneori as vrea sa te tin in brate, doar asa ... sa te simt aproape, imi place mirosul de 'nu eu' , tanjesc dupa el, dupa tine, dupa ochii tai goi.....vreau departe in lume....deja suna prea patetic, ar trebui sa ma opresc aici...
ganduri nefiltrate asternute pe o foaie virtuala, nu am habar de ce le scriu, dar simt nevoia sa ma descarc.....simt nevoia sa scriu....lucru pe care nu l-am mai facut de mult
daca as reusi macar un sfert din toate astea sa le si exprim as fi tare fericita, dar de obicei in prezenta ta nu mai reactionez, ajung mereu in punctul in care cuvintele tac, desi as vrea cu incapatanare sa pot sa le dau drumul... doar ca nu iese niciodata... mi-e frica, pentru ca nu pot preconiza reactia, ... asa ca tac...
simt un gol atat de mare in mine, incat nu am idee cu ce as putea sa-l umplu.... caut alternative, dar nu vor sa vina, e toamna iar... a trecut deja aprope un an de cand te-am regasit, ciudat e faptul ca si acum, cand imi amintesc, simt acelasi gol in stomac, a fost un lucru bizar , cel mai bizar care mi s-a intamplat pana acum, .... nu credeam vreodata ca am sa te mai intalnesc decat in treacat, nu as fi indraznit sa sper vreodata....doar atat stiu si am stiut mereu, ca daca voi avea vreodata ocazia nu o voi lasa sa treaca pe langa mine...imi eram datoare pentru ca sufletul meu sa-si gaseasca linistea..... ce ma sperie e doar faptul ca te-am gasit necautandu-te.... sorta zic unii, coincidenta altii, eu as numi-o ....voia timpului....
miroase a toamna, miroase a frig si iarna, miroase a nostalgie, stii.... mereu te-am asociat cu iarna, ... si acusi vine zapada, de un alb imaculat, o liniste impenetrabila si o frumusete care doare....
zi-mi sa ma duc si am sa dispar, dar zi-o tu, te rog, caci eu nicidata nu voi putea, nu vreau...nu vreau sa tulbur existenta nimanui, nu vreau sa deranjez, nu vreau sa fiu in plus, vreau doar sa ma lasi sa-ti fiu aproape, atat cat se poate.. si asta pentru totdeauna...dar stiu ca vreau imposibilul....
imi asum orice pe lumea asta , absolut orice... doar cioburile nu voi putea sa mi le asum, cioburile dor mult prea tare....poate alta din mine va reusi cand va fi momentul....dar la acel moment nu vreau sa ma gandesc, si de fiecare data cand imi strafulgera ganduri prin minte, incerc sa fug de ele, sa nu le dau curs........
adorm seara uneori cu gandul la tine, si ma gandesc.... oare uneori macar, gandurile noastre se intalnesc la jumatatea drumului sau nu? dar nu am de unde stii....
recitesc uneori sapte pagini scrise matunt si inclinat, intr-un moment de ratacire probabil, si ma bucur ca m-ai lasat sa iau parte la ele, la gandurile tale, iti multumesc ca m-ai lasat sa citesc dincolo de tine...
uneori simt nevoia sa plang, cred ca mi-ar face bine, descarcare emotionala... doar ca lacrimile nu vin nicicum.... coboara in locul in care s-a cuibarit senzatia de' doare'... si asa as vrea sa plang...in hohote....sa tip, sa urlu.......sa pot fi eu in orice imprejurare, dar nu se poate cand lumea cu 'must do' constrange continuu...
incercam sa-si explic senzatia de a fi in elementul sau, pe mail evident... ca altfel nu cred ca as putea... e o senzatie de bine, de cald, de lipsa a oricaror nevoi, de ratacire si uitare de sine atunci cand esti in preajma mea... e o senzatie care imi face tare bine, doar ca acele momente sunt rare si scurte, dar incerc sa le gust din plin....
stau si ma tot intreb de ce astern acestea pe hartie, stiu ca probabil nu voi trimite acest mail niciodata... m-ai cunoaste si mai mult, si nu cred ca vrei asta, ai patrunde adanc in gandurile mele, si e asa mare ecou acolo....cred ca te-as obosi cu ele.....
imi amintesc acum niste versuri ale tale, si te citez, cu acordul autorului sper....'va fi mereu o nopate si totu-n ea feeric, mereu pastreaz-o vie, nicicand sa n-o pierzi'.... asa fac, asa voi face.... la care as mai adauga citatul meu de suflet...din splendor in the grass-'though nothing can bring back the hour of splendor in the grass, the glory of a flower, we will grive not, rather find strenght in what remains behind'...in cioburi...in clipe....in dorinte...in vise...
Last song... 21.06.2011
bagaj de drum lung.. ce as putea sa iti pun eu il el, si mai ales de ce eu? de ce nu?!.. e gratis
in primul rand sa ai grija de tine, mare grija, daca tu nu o ai NIMENI nu o va avea, supravietuirea in jungla e mereu proba de gratie,.. pe care o vei lua fara doar si poate!
mai apoi, sa-ti traiesti CLIPA, sa reusesti sa focalizezi esenta unicitatii ei, si cand nu o fi chiar bine sa te gandesti ca se putea si mai rau, mereu se poate si mai rau in viata asta... sau plan B ... suficient de multe blonde reci pentru a schimba unghiul de privire :)).
sa incerci sa nu te incainesti prea rau... adica schimband TOT, e destul de mare riscul de a deveni parte a acestui tot, .. infuenta factorilor de mediu asupra comportamentului uman, bla blauri de astea ...darrr mizez pe faptul ca omul nu se schimba ci doar se acomodeaza, si sper sa reusesti sa ramai TU asa cum te-am stiu, te stiu si te voi sti.. mereu
sa nu te opresti niciodata din scris, face bine... e o forma de "tratare de mine prin mine" si scrii bine, reusesti sa transmiti starea si nu doar cuvintele, stii ca mereu mi-a placut felul tau de a scrie.. si sa stii ca astept volumul acela pe care ai sa-l scoti candva, sper doar ca in viata asta :P
sa nu-ti uiti niciodata drumul spre acasa... acasa e, unde sufletul isi are linistea...sau macar pentru mine asta inseamna cu adevarat acasa...
ce-as vrea?! ... sa-ti raman o amintire daca nu frumoasa macar placuta... si poate un pic mai mult decat acea de marti si de joi....si nu o zic cinic, deloc....because "time is what you make of it"
ce-mi doresc?! din tot sufletul...ca acum, maine, ieri sau peste alti 10 ani sa poti porni intotdeauna la statutul de amici de pahar, cred ca e singurul lucru pe care mi l-as dori de la tine cu adevarat, si care se si poate...si n-am habar de ce naiba am un nod asa mare in gat si mi-e tastaura uda...si vad in ceata...
niciodata nu am stiut sa ma port ca atare cu oamenii la care tin cel mai mult, dezavantaj clar eu, dar cel mai bine ma exprim in scris, cand astern ganduri, idei, bucatele din mine, eu cea mai eu...fara nelinistea 'ca se interpreteaza', fara obsesia ca nestiind a preconiza reactia aleg sa tac...
ca esti, ca m-ai lasat sa fiu, iti multumesc
Abonați-vă la:
Postări (Atom)