amr.. atat de mult...

... si am facut de toate in ultimul timp...am colindat in lung si-n lat cautand habar n-am ce, mi-am cautat momentele de liniste in sute de imagini in culori cat mai vii colorate, doar doar vor putea acoperi albul care persista...am ajuns sa fiu timp... nu sa exist in el... am invatat sa tip in culori... degeaba.. daca nu ai invatat sa-mi intelegi tacerea nici nu cred ca ar avea vreun rost sa ma chinui sa incep sa vorbesc... cuvinte.. pt ce??!! atat de inconjurata de oameni si totusi...
mi-e dor de o bere bauta in liniste pe o buturuga noduroasa, de liniste... linistea dinaintea furtunii.. furtuna ce nu poate decat salva... suflete pierdute...si de mirosul apei in august, si de ochii tai goi, si de soarele de pe zidul din dreapta... el sigur inca zambeste....si mai ales de mine, eu care cautam intr-una alt si alt decor... ei bine, nu-l mai caut... il stiu, il cunosc, atat de bine si totusi e mult prea bizar... m-am oprit in el. punct.

si pentru asta cred ca ma urasc cel mai mult

...diminetile mi le incep la fel... cana mare cu hannah montana si cafeaua aburinda..si o constientizare ciudata a prezentei in cerculete mici si galbene.. cu cat mai galbene cu atat mai 'aproape'.. a new day, another night.
imi lipsesti intr-un mod bizar.. nu as putea sa-l descriu..e pe termen lung, dovada sunt anii care au trecut, trec si vor trece probabil.. si sunt deja atat de multi!..oricat de ciclica ar fi pauza dintre respiratii, e mereu aceeasi, cu acelasi nod in gat...