... acolo unde sufletul isi are linistea...

joi, 29 decembrie 2011

si totusi nu...

nu..totusi nu cred ca vreau sa vii, sa revii, pentru ca oricand si oricum te-ai intoarce, tot la ea vii, pentru ca orice as spune, tot ea e cea pe care o vrei auzita, pentru ca oricat de dor mi-ar fi, tot ea e cea al carei dor ii duci dorul... desi am, am o gramada, cat sa umple toate punctele si golurile, dar degeaba... e al meu si mi-l tin mie si numai mie.
de ce nu-ti scriu? simplu... sa-ti scriu ca sa ce? ca sa mai umplu o particica din golul asta mare si negru al tau, ca sa mai zici ca a trecut o zi?..nu...
te-as sterge..cu un burete mare din toate locurile in care ai reusit sa te cuibaresti atat de bine de-a lungul anilor.. te-as sterge din vara, din ierni, din texte, din alb, din gol, din randuri, de printre randuri, din minte..numai din suflet nu..acolo am sa te pastrez viu mereu... stii?! sufletul.. e locul acela in care e cald..e locul acela in care ma simt acasa... e locul acela in care oricat as vrea sa ma indes nu incap. nu incap si punct.